”BINE AI VENIT,O NOUĂ ZI!

       OFERĂ-MI NOROC!

          TRANSFORMĂ MINUTELE TALE

              ÎN CEASURI LUNGI ȘI FERICITE!

                     FII BUNĂ CU MINE,O NOUĂ ZI,

                            ȘI ÎNSENINEAZĂ-MI CALEA.”

SINCERITATEA FORȚĂ MORALĂ

Viața noastră e plină de contradicţii şi de sensuri denaturate. În lupta de toate zilele sinceritatea este luată drept prostie, aşa după cum şiretenia şi ipocrizia sânt luate drept inteligenţă.

Se socoteşte om inteligent omul şiret, omul care ştie păcăli şi exploata pe fratele său, în timp ce acela care se mişcă sincer faţă de sine şi de alţii, acela are inocenţa florilor, este socotit prost. De ce? Pentru că în lupta ce se dă între oameni, acesta din urmă este un învins, o victimă.

Aici este în fond o mare iluzie care îi hrăneşte pe cei ce se cred prea „deştepţi,” încercând să fure vieţii plăceri şi rosturi personale. Cine vrea să ascundă, să lucreze în întunerec, nu creează, nu câştigă nimic, dimpotrivă. Iluzia se naşte din sensul material al luptei lor, nu din acela spiritual.

Totul, totul în lumea aceasta se descoperă, totul se petrece la câmp deschis, acolo unde lumina cade masiv şi vertical. Ascunzişurile nu duc biruinţă, ci numai propria înşelare a celor ce le ştiu şi le folosesc; ele arată cât de slabi şi temători sânt aceşti oameni dacă li-e frică de adevăr.

Sinceritatea are tăria luminii şi rodnicia apelor revărsate. Totul trebuie împlinit fără înconjur, fără păcatul înşelăciunii, fără rătăcirea dinainte hotărâtă. Omul sincer loveşte lucurile în inima lor şi le cucereşte. Omul este tare prin această atitudine directă. După cum inteligenţa este cuprindere largă a vieţii, este înţelegere până în sensul moral al cuvântului, tot astfel sinceritatea este depăşire, este dăruire, este puritate şi lumină care taie trupul masiv al întunericului.

Sinceritatea este o mare forţă morală, cale singură în câştigarea binelui căutat atât de trudnic de către noi toţi.

Ernest Bernea

CHIPUL Omului se Oglindeşte şi se ÎMPLINEŞTE în HOTARUL de TAINĂ al CRUCII

Aceasta este molecula de Lamin, văzută la microscop. Este proteina care ține toată structura celulelor, conectate.
Observând proteina la microscop, structura tridimensională particulară pe care o presupune nu poate trece neobservată: cea a unei cruci.
În acest sens, un cunoscut biochimist a spus: „Cunoașterea noastră, a adevărului, este cel mai clar dezvăluită de această cruce și ceea ce ține corpul nostru uman împreună (Laminina).
Oare, este întâmplător să aibă chiar această formă? Cred că Dumnezeu este cel care ține toate lucrurile împreună, trupurile noastre, lumea și viețile noastre. ". Dr. Fazale Rana
De asemenea, acesta, observând forma încrucișată a lamininei a mai spus: „Există multe moduri mai substanțiale de a folosi biochimia: discutarea despre necesitatea unui Creator...
Am devenit credincios când studiam biochimia.
Celula în complexitatea ei, eleganța, rafinamentul și inadecvarea scenariilor evolutive referitoare la originea vieții, m-au făcut să trag concluzia că viața trebuie să derive dintr-un Creator.”
Nu este o chestiune de religie. Întrebarea este despre existența unei inteligențe divine, iar această moleculă este una dintre manifestările sale minunate.
Dr. Stefania D'Alessandro
Via PsihoBalance

 

Terry Oldfield & Soraya Saraswati-Dreamer (lyrics) [HQ]

”De vrei să schimbi,Visează!

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă,de a proiecta o Viziune nouă.” Elio D Anna-Tehnologia Visătorului

NAMASTE ... Terry Oldfield & Soraya ... Full Album

LEGILE BELAGINE ( ​​LEGILE FIRII , LEGILE NATURALE )

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care se fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot acest mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa , asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este a avea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care sefaptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted .

4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin fire lor.
Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cupamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfârsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa . Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in ​​calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeniapelor.Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.

9. Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulbereacampului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamnala trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere daca ea nu este lamurita de vreme.

11. Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; Pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea inneliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pecarari neestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, lamarirea puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de vlastarul tau.

12. Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.

13. Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se imprima cu trufia , caci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gandul bun si vorba in intelapta iti potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca,pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta aceasta umbra trufiei.

15. Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri, siasemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni– si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara ai face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. . Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme,caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.

19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace. intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udate de vreme.

20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare , caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau.Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta , trufia intotdeauna aduce suferinta.

21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi curata  Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara vointa,gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.

23. În vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vedere lucrarii tale inainte de terminarea ei,caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cummintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.

24. Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici o alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea ia invelit bratele si picioarele.
Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si cauta al amagi, de acolo isi trage grabnica avutie.

25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.

26. Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea , ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.

27. Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te deea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de
afara, dar este chemata de teamalor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar, lene si trufie.

29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cuintelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.

30. Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau,multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste. muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe cip.

31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea ​​aceasta semanata si crestea din echipa si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cauta ai indrepta din vorbe si mustrare, caci apasa pe rana nu o vindeca.Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului tau ? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit in launtrul sausi iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasa ca cealalta ? Este un izvor mai limpede decat altul ? Este un fir de iarba mai presus de un alt ? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel drept ? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lori cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea
ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tai.

35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.

36.Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea legasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toataintelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta ia adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…

38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placut apare si neplacut, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este ras, si planul pandeste.

39. Iata dar calea de inceput : cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. . Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea, neputinta,boala si rautatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.

41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea,unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde aceasta modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului.
Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul. si limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de o si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si urat, simte si frigul si caldura, si finetea si asprimea, aude si placut si neplacut, gusta si dulcele. si amarul, simte si mireasma si duhoare a si nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se trage si urat din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placut se naste din neplacut si neplacut din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptuluihranesc mintea si inielepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.

43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesupt, usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea care desparte.

44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazut acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in cei mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.

45. Înteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste,cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra.
El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.

Sursa-https://fiituinsutimaa.wordpress.com/

 

 

CREDINȚĂ ȘI FERMITATE

Credința și fermitatea interioară sunt două trepte esențiale în calea către eliberare. 

Fără ele, cuvântul Eliberare (moksha, mukti) poate fi spus, scris, dar niciodată realizat.

Fără credinţă putem atinge un anumit grad de cunoaştere intelectuală, dar doar cu credinţă putem să pătrundem în cele mai subtile unghere ale fiinţei. Fermitatea este puterea care nu ajută să depășim toate obstacolele și toate frustrările. Ea ne ajută să ne dezvoltăm voința, ce baza succesului în evoluția noastră.

Este scris că, cu ajutorul lui SANKALPA SHAKTI, puterea fermității, nimic nu este imposibil. La baza marilor realizări este această mare calitate. Când această putere a fermității există, ființa, în mod inevitabil, va atinge țelul. Helene Blavatsky

 Cântecul sufletului - Khalil Gibral

 „În adâncul inimii mele

Se-aude un cântec fără versuri –

Un cântec ce trăieşte

În sămânţa inimii mele.

Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;

Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană

Şi zboară, dar nu peste buzele mele.

Cum să îl cânt?

Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;

Cui să îl cânt?

Căci locuieşte în casa sufletului meu

De teama urechilor pline de sensibilitate.

Când privesc în mine,

Văd umbra umbrei sale;

Când îmi ating vârful degetelor

Îi simt vibraţiile.

Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,

Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;

Lacrimile mele îl dezvăluie,

Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă

Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.

Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie

Şi adus la suprafaţă de către linişte,

Evitat de larmă,

Îmbrăţişat de adevăr,

Repetat de vise,

Înţeles de dragoste,

Ascuns de trezire

Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.

Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?

Este cu mult mai parfumat decât iasomia;

Ce voce l-ar putea înrobi?

Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;

Ce coardă l-ar putea face să vibreze?

Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării

Cu ciripitul unei privighetori?

Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni

Cu suspinul unui copil?

Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare

Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?

Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte

Cântecul lui Dumnezeu?”

                             

                                          

                                    

                     Sound of Invisible Waters | Deuter | Relaxing Music for Meditation

                                      https://www.youtube.com/watch?v=h_s7LTfCFiI

  

    

                          Auto-observarea este modalitatea de a acționa în interior

În cele mai groaznice condiții de închisoare și în viața fiecăruia dintre noi putem vedea cum bucuria, entuziasmul, aspirația, optimismul, pozitivitatea ne înmulțesc capacitatea de a transforma obstacolele și condițiile dificile în oportunități (Orașul Soarelui, Tommaso Campanella)                                                                                                                            Știința știe să calculeze energia necesară pentru a ridica o anumită greutate sau pentru a muta o masă. Ne poate spune de câte calorii este nevoie și de ce alimente și în ce cantități trebuie să le consumăm. Dar încă nu știm de unde vine energia și cum să o colectăm și să o gestionăm pentru a îndeplini funcții mai complexe și mai cu adevărat umane și care este secretul interacțiunii lor. Tommaso Campanella a scris „Orașul Soarelui” în cele mai groaznice condiții de închisoare și în viața fiecăruia dintre noi putem vedea cum bucuria, entuziasmul, aspirația, optimismul, pozitivitatea ne înmulțesc capacitatea de a transforma obstacolele și condițiile dificile în oportunități.                                                        

Dar cum putem produce și gestiona energia necesară?                                                           Cert este că, deși putem dubla numărul de mese sau de ore de dormit fără a crește, sau chiar a reduce, capacitatea de creație și reacția mentală și emoțională echilibrată, putem observa și că o emoție, de exemplu, se poate multiplica de multe ori peste fizic. puterea, rezistența și efortul unui bărbat. Cea mai înaltă energie pare să sosească în sprijinul funcțiilor fizice și motorii, dar, dimpotrivă, energia grosieră nu poate oferi propulsie centrilor intelectuali și emoționali decât pentru o perioadă scurtă de timp, otrăvindu-i și inundându-i.

Asta se întâmplă atunci când încerci, așa cum este adesea cazul, să rezolvi cu alimente sau somn situații care trebuie abordate cu energie pe care acele alimente nu o pot produce în mod corespunzător. Rezultatul este obezitatea și inerția în locul creativității, intuiției și voinței.

Pentru a înțelege adevărata amploare a gamei și complexității nutriției umane în legătură cu producția de energie, trebuie să recunoaștem existența unui aliment invizibil, dar de o importanță vitală. O mâncare „subțire” făcută din percepții, senzații și emoții care includ frumusețea, ritmul și poezia printre alimentele cu adevărat umane.

Într-o epocă și societate ca a noastră, în care hrana pentru câini și pisici a atins un nivel atât de înalt de calitate și rafinament în ingrediente și prezentare, trebuie să dai o nouă definiție a ceea ce este cu adevărat hrana pentru om.

Această conștientizare ar putea revoluționa concepția despre hrana umană care nu se mai poate limita pur și simplu la producție, preparare și consum, mai ales odată cu apariția restaurantelor pentru animale (unul a fost deschis recent la Torino).

De fapt restaurantele pentru o umanitate încă semi-animalistă, în zorii conștiinței, au existat dintotdeauna și recenta expansiune a fast-food-ului, catering-ului în masă, nu a făcut decât să modernizeze aspectul, să eficientizeze organizarea și să exagereze trăsăturile.

Și astfel putem înțelege că, pe lângă vanitatea modei, odihna într-o cameră a unui hotel elegant sau cina la un restaurant grozav, bine servite, învăluite în impresii, sentimente și percepții de calitate, adaugă o valoare valoroasă. hrană, invizibilă dar concretă, care completează și integrează somnul și hrana, pentru a ne reface complet. 

Prin urmare, organismul uman este un laborator care rafinează și transformă continuu materialul nutritiv extern, de la mai grosier la mai fin, pentru a obține diferitele calități ale propulsorului pentru a le distribui diferitelor centre care au nevoie de ele pentru a funcționa.

Înțelegerea modului în care funcționează mașina umană, producerea și gestionarea energiilor (putem folosi acum pluralul) de care are nevoie este esențială pentru oricine dorește să-și guverneze propria viață și viața altor oameni.

Pentru a ajunge la aceste cunoștințe este necesară o școală pregătitoare, un lung proces de autoobservare și eforturi atât de intense încât puțini bărbați o pot face. Acești bărbați speciali au existat în fiecare epocă. Le numim lideri sau oameni remarcabili. Grecii i-au numit eroi și semizei, singurii care aveau dreptul la un destin.

În condițiile unei vieți obișnuite, energia valoroasă se irosește continuu inconștient prin o mie de pierderi pe care în fiecare zi un om le provoacă și le produce în ceilalți, cu producerea și exprimarea emoțiilor negative, moduri mediocre de a gândi și de a acționa, atitudini fizice incorecte. (posturi) și recitalul intern aproape continuu al unui cântec de tristețe, prin care menține în interior o stare de ceață aproape permanent făcută din îndoieli, griji, anxietăți și temeri.

Energia este cheltuită în principal pe emoții inutile și neplăcute, pe așteptarea lucrurilor neplăcute, posibile și imposibile, pe dispoziții proaste, pe grabă inutilă, nervozitate, iritabilitate, imaginație negativă, vis cu zi cu zi. Energia se irosește pe încordarea inutilă a mușchilor, pe zdruncinarea perpetuă, pe risipa constantă a forței atenției.

Atât de mult încât, din punctul de vedere al energiei și al managementului ei, cea mai expresivă metaforă a unui om obișnuit este o strecurătoare. El va pierde de fapt energie prin miile de găuri produse de o mie de morți în fiecare zi; ca să nu mai vorbim de anarhia centrilor prin care într-un om dezechilibrat fiecare centru (motor, intelectual și emoțional) tinde să încerce să facă (rău) munca celorlalți centri, furând energie unul altuia. Astfel, omul fizic gândește și simte mecanic și repetitiv, în timp ce în omul emoțional gândirea și acțiunea au între ele o relație spastică, iar omul mental își intelectualizează emoțiile și le secă.

„Din păcate, este ceva în neregulă cu laboratorul. Forțele care controlează distribuția combustibililor între diferitele centre comit adesea greșeli, iar centrele primesc combustibil care este fie prea slab, fie ușor inflamabil. Mai mult, o mare cantitate din toți combustibilii produși este cheltuită destul de inutil; pur și simplu se epuizează; se pierde... Trebuie menționat că organismul obișnuit produce în cursul unei zile toate substanțele necesare pentru ziua următoare. Și se întâmplă foarte des ca toate aceste substanțe să fie cheltuite sau consumate pentru o emoție inutilă și, de regulă, neplăcută. Dispoziții proaste, îngrijorare, așteptarea la ceva neplăcut, îndoială, frică, un sentiment de rănire, iritare, fiecare dintre aceste emoții în atingerea unui anumit grad de intensitate poate, într-o jumătate de oră, sau chiar o jumătate de minut, consuma toate substantele preparate pentru a doua zi; în timp ce un singur fulger de furie, sau vreo altă emoție violentă, poate exploda deodată toate substanțele preparate în laborator și poate lăsa un om destul de gol în interior pentru mult timp sau chiar pentru totdeauna.

Toate procesele psihice sunt materiale. Nu există un singur proces care să nu necesite cheltuirea unei anumite substanțe corespunzătoare acesteia. Dacă această substanță este prezentă, procesul continuă. Când substanța este epuizată, procesul se oprește”. (În căutarea miraculosului pag. 197/198 PD Ouspensky).

Putem determina exact de câtă energie fizică avem nevoie pentru a dezvolta un efort fizic și știm cum să o dobândim și să o reumplem, dar nu știm ce fel de energie avem nevoie pentru a schimba un gând, o emoție sau pentru a ieși dintr-un anumită stare de a fi. Dar mai presus de toate nu știm cum să o producem în noi și cum să o gestionăm.

Ceea ce este interesant este să observăm că este aproape imposibil să schimbăm un gând, o stare de spirit și o emoție în noi înșine.

Un om obișnuit, prins în repetitivitatea și deficitele excesive, blocat în rutine emoționale, intelectuale și fizice, are două modalități posibile de a lucra pe sine și de a ajuta această condiție: o cale internă și una externă. Ascultarea de muzică bună, lecturi inspiraționale, impresii și sentimente de pozitivitate, vitalitate, schimbarea intenționată a unei atitudini, obiceiuri, comportamente sau efort fizic sau chiar schimbarea unui singur cuvânt din vocabularul personal, produce energie care poate schimba o stare de a fi sau acționează după un anumit curs de gânduri. Acesta este ajutor extern.

Impresiile sunt cea mai mare mâncare pe care o luăm. Tot ceea ce vezi, tot ce auzi, cărțile pe care le citești, oamenii pe care îi întâlnești, intră în tine ca impresii. Autoobservarea este, pentru om, modalitatea de a acționa din interior.

Sursa- https://elio-danna.com/self-observation-is-for-man-the-way-to-act-from-within/

 

 

 

"Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. — Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona. Aşa sîntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general şi nu ne e ruşine să ne izolăm într-o excepţie. Dacă universul n-are nici un rost, scăpat-am careva din blestemul acestei osînde? Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul."

Emil Cioran- ,,Amurgul găndurilor,,